Notã: Parcã o mineriadã perenã
se intȃmplã acum
M-a cuprins o senzație
de uluialã ciudatã,legat la ochi
cu același bandaj
de sȃrmã ghimpatã.
Pãduri de carbune ȋncins
se scurg, tot se scurg ȋn mine,
ca-ntr-o locomotivã
care n-are șine.
A nins peste ieri
și vin, și tot vin
din senin,
mineri…
nu mai e pe pãmȃnt!
Un strat gros de
herminã
ne desparte.
tac ȋn mormȃnt…
Ȋn balcon
e luminã
și-n noi, moarte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu