Vagabond sub cerul de beton

 Autor Nicolae Radu

Notǎ: Scuze autorului, prietenul meu, pentru cǎ i-am "mișcat" câteva cuvinte

Sub cupola de beton a cerului
merg pe sârmǎ, acrobat vagabond,
sârmǎ împletitǎ din multǎ îndoialǎ
și un firav fir de încredere.

La unul din capete sunt eu
ȋmpreunǎ cu Ziua de Azi,
prietena mea.
La celǎlalt, ȋntre brazi,
Omul Negru, la fel de ȋnalt.

Riscant joc, fǎrǎ putinţǎ de renunţare
Şi fǎrǎ speranţa unei plase ţesute dedesupt
ȋntr-o fǎrâmǎ de linişte

 “ Nu uita, te aşteaptã
 sora mea geamǎnã, Mâine !
Gust din sãrut ca din pȃine
și mã rup ȋmbrãțișãrii.
Nu vreau sã vãd lacrimi
ȋn ochii cenușii ai mãrii.

Pornesc.
talpa goalǎ a piciorului simte.
Coarda de sârmǎ
este caldǎ şi mǎtǎsoasǎ,
precum sânii iubitei...

Privesc ȋnainte,
Omul Negru a dispãrut.
Mâine îmi face semn sǎ mǎ grǎbesc.
Pentru prima oarǎ sunt fericit
și uit sǎ mǎ prǎbuşesc.