Toamna la Peleș

Splendoarea și tristețea toamnei a cuprins pãdurea la Peleș. Iernile timpului și nepãsarea oamenilor au mãcinat piatra cubicã a aleilor pe care ne purtãm pașii, doar copacii au rãmas drepți și falnici, martori ai plimbãrilor pe care altãdatã Regele Carol I le fãcea cu August Treboniu Laurian pentru a dezțeleni ȋmpreunã tainele limbii romȃne.

Nimic fãrã Dumnezeu nu ar fi fost posibil!

Ȋn anul 1873 ȋncep lucrãrile de consolidare a zonei și de ȋndreptare a lucrãrii Domnului. Trebuiau stãpȃnite cursurile subterane ale izvoarelor și alunecãrile de teren. Sub piatra de temelie, ca sã dãinuie, sunt ȋngropate cȃteva zeci de monede de aur, primele monede romȃnești de 20 de lei cu chipul regelui Carol I. (Azi, milioanele sunt ȋngropate direct din conturi, nu mai ajung sub piatra de temelie!)

Inaugurarea oficialã a Peleșului are loc ȋn 1883 și minunea aceea arhitecturalã devine reședințã de varã regalã, ȋn care se pune la cale și se deapãnã istoria. Mãreția ansamblului se ȋmplinește așa cum e azi, ȋn anul 1914 cȃnd se sfȃrșește și Marele Suveran.

Mi-a atras atenția o sabie latã așezatã la loc de cinste ȋn sala armelor, folositã ȋn secolul XIV doar pentru decapitarea nobililor germani. Celui cãruia i se tãia capul, Dumnezeu ȋi dãdea viațã veșnicã. Sabia asta ar trebui ȋmprumutatã la DNA.

Nu am de gȃnd sã aduc ȋn derizoriu Peleșul. Se mai ȋntȃmplã sã pun ȋn balanțã vremurile și atunci vã las sã apreciați singuri fotografiile fiicei mele Cristina Florescu.