Poarta spre eternitate

          Prietenul Nicolae Radu și-a lansat a treia carte. O piesã de teatru de dimensiuni nu prea mari, tocmai bunã de pus ȋn scenã ȋntr-un studio de atelier.

Poarta spre eternitate deschide un spațiu de joc unde personajele fãrã sã dezvolte puternice conflicte dramatice, parcurg ȋn fața spectatorilor drumul ȋntoarcerii la speranțã dintr-un loc sinucigaș, o intrprindere pe care o minte bolnavã o transformase ȋntr-o afacere de succes. Un subiect deosebit de actual ȋntr-o societate de consum care ne consumã mai devreme sau mai tȃrziu pe toți.

          Cãlãul, este produsul unei tragice ȋntȃmplãri care probabil ȋntr-o exacerbare a mizei ȋși omorȃse de ciudã prietenul și partenerul de table. Continuã partida de unul singur pe parcursul ȋntregii piese, ȋntr-o realitate doar a lui, oferind ȋn paralel nãpastuiților sorții posibilitatea alegerii unei morți fastuoase care sã le satisfacã orgoliile, de care partenerul sãu de table nu avusese parte.(Sã fie o potențialã mustrare de conștiințã la bazã? Sau ȋl chinuie ȋngerul de pazã?…))

Respectȃnd clișeele vremurilor, dialogurile cu clienții pentru stabilirea  programãrii, devin spumoase. Oferta e deja bogatã și multiplele posibilitãți, calitatea ȋnaltã a ȋnstrumentelor de lucru pot aduce morții o strãlucire aparte, ȋmplinind cele mai personalizate dorințe, ȋn condiții de fast și rigoare.

Piticul, un alt personaj, se transformã ȋn fața noastrã dintr-un nemilos proxenet ȋntr-un nobil apãrãtor al vieții, ȋncervȃnd sã trezeascã ȋn potențialii sinucigași resorturi intime și sentimente care sã-i ȋmpiedice sã facã pasul decisiv.

Celelalte trei personaje au fiecare biografia lor ȋncãrcatã de decepții mai mult sau mai puțin consistente.

Autorul, cu o minte brici, atent ca un chirurg la dialog, pierde din vedere dramoleta. (Greu de stabilit mintea care comandã, sau bisturiul cu care face tãietura, rãmȃne uneori ȋn urmã, lãsȃnd o ranã adȃncã de dragul unei ȋnflorituri.)

Ȋn traducere liberã dialogul face toți banii și e mult deasupra poveștii.

Seara a fost ȋntrutotul agreabilã. Actorii de la Al Davila și-au fãcut treaba, lecturȃnd fragmente de text și rãmȃnȃnd ȋn continuare sã participe cu ȋnsuflețire la discuții, semn cã s-au simțit bine ȋn pielea personajelor.

Un public avizat s-a ȋncins la vorbã mult cãtre miezul nopții. Felicitãri Nicolae  Radu și felicitãri La Librãrie mon cher, mai venim!

Imagini de la manifestare mai tarziu