Calea Sfinţilor

Zice una lume sã ne bucurãm! Dar eu mã întreb de ce sã ne bucurãm, cã a bãtut Romania la fotbal insulele Feroe? Cã le-am dat italienilor trei eseuri în ultimele minute, sã vadã lumea cum se trezesc romanii prea tîrziu? Cã Dragnea viu, chiar dacã s-a crezut cã trage cu dinţii, singur fãrã concurent, de capãtul sforii sã se batã, sã iasã preṣedinte, detractorii lui evident n-au vrut sã vadã, curatã, democraţia consolidatã!... Cã el gîndea – nu ca ei, de doi lei – ci mai ’nainte cu câţiva paṣi,  cãci, voia sã se batã cu sfinţii ãia trei, scoṣi în stradã la Iaṣi.

Cu moaṣtele sfinte din tezaur ale Mariei Magdalena, ale Sfintei Parascheva ṣi ale lui Ioan Gurã de Aur.

        Ṣi poporul pesedist a ieṣit în ploaie ca broaṣtele.
        Încã se mai numãrã voturile. 97%... Câte sînt.
        Dupã ce numãrã ṣi DNA-ul poturile, pe Dragnea îl facem sfînt!