Constantin Ivan și vizita lui Ceaușescu. Povești din Cutia de viteze

Se terminase de clãdit hala nouã lipitã de cea veche a Cutiei de viteze, ȋn partea dreaptã, spre turnãtoria de fontã care urma sã fie rasã de pe fața pãmȃntului, curãțit locul, nivelat, și fãcut acolo o rampã pentru automobile. (Clãdirea  turnãtoriei ca o corabie scãpatã dint-o furtunã devastatoare, eșuatã ȋn mal dupã refluxul timpului, era una dintre halele vechi primite moștenire din vremea cȃnd intreprinderea se numea Vasile Tudose și nimeni ȋncã nu visa cã se vor construi acolo Dacii.)

Cȃnd au venit francezii sã fabicãm ȋmpreunã cutiile de viteze Estafette, nu le-a convenit nici una dintre cele cinci hale pe care le-a vizitat și a hotãrȃt construcția uneia noi, dupã model francez. Pȃnã ce aceasta a fost ridicatã din temelii, s-au ocupat de pregãtirea personalului și au trimis ȋn Franța la specializare salariați din toate domeniile. Astfel cã  odatã cu documentația tehnicã și utilajele cumpãrate din Franța, s-au ȋntors și muncitorii, reglorii, maiștrii și tehnologii familiarizați cu modul de lucru riguros și exigent al marii industrii.

Ȋn istoria nescrisã a Cutiilor de viteze, colectivul disciplinat format la Cleon a constituit ȋn timp rezerva de cadre pentru toate extinderile și dezvoltãrile de fabricație ulterioare, de la motoare și pȃnã la montajul pe bandã al automobilelor. 
A fost foarte greu sã se spargã blocada lui “merge și-așa”. O sã par incoerent dar vã dau un exemplu. Cine nu a auzit dintre cei bãtrȃni de Marele Chiru, omul decorat cu toate medaliile, eroul muncii socialiste, reprezentant de frunte al clasei muncitoare? Ȋntr-un moment mai greu, cȃnd Cutia de viteze se afla ȋntr-un impas, nu fãcea fațã ritmului benzii de montaj și cerințelor de pe piațã, a venit la cutie cu activismul sãu sã deblocheze situatia. N-a fãcut purici, “merge și-așa”. N-avea cum sã se ȋntoarcã ȋn cutia de viteze unde se instauraserã reglajele fine și autocontrolul. Colectivul l-a respins pe Chiru ȋn cȃteva luni.

*

Hala nouã a cutiei de viteze Oltcite era mai luminoasã decȃt cealaltã a Daciei. Utilajele noi lãsau ȋntre ele un spațiu larg. Se ȋmpãrțise personalul ȋn douã și fuseserã implantați ȋn ambele secții angajați tineri. 
Președintele Nicolae Ceaușescu ȋși anunțase o vizitã și de trei zile se muncea numai la curãțenie. Un munte de rumeguș, cãrat cu remorcile, scãdea ȋn spatele secției cu fiecare orã care trecea. Se spãlase cu rumegușul a treia oarã culuarele ȋnnegrite de ulei din secția veche, iar utilajele, șterse cu laveta și revopsite, cãpãtaserã alte straie.

Trasajul dungilor cu vopsea albã era sã producã un dezastru ȋn dreptul liniei de fabricație, prelucrare fontã, condusã de maistrul Cãprescu. Dungile se ȋncãlicaserã, tocmai trecuse Florina, fata blondã de la brigada artisticã, lucra la dispeceri și țigãnușul care trãgea dunga, cu ochii la picioarele ei ce prelungeau frumos tocurile ȋnalte, greșise direcția cadrului. Ca sã repare a mutat cadrul și a mai tras o dungã alãturi de cealaltã, deschizȃnd un V mare de tipar. Bietul Cãprescu sã plezneascã de inimã rea!... Au rãzuit cu cuțitele și au trasat corect ȋn ultimul moment.

Totul era pregãtit. Se instruiserã oamenii. Muncitorii trebuiau sã rãmȃnã ȋn fața utilajelor, musai pornite, iar personalul auxiliar și tehnic urmau sã facã un cordon viu care sã aplaude cȃnd va trece tovarșul și tovarașa.

Cu cȃteva ore ȋnainte de marele eveniment au apãrut directorii, mulți, nu puțini, ca sã verifice. Pãrea cã totul este ȋn regulã. Apoi au verificat traseul securiștii. Ici-colo au lãsat cȃte un om la supraveghere. Și totuși ceva a fost scãpat din vedere. A sosit o camionetã cu douã buchete mari de flori, dar cine sã le ȋnmȃneze? Nu era nimeni pregãtit. Zvonul circula cã cel care ȋnmȃnau florile, trebuiau sã aibã un instructaj special și analizele la zi. A fost desemnat mi se pare sã ȋnmȃneze florile Bulearcã și Adriana Drugulescu. ( Bebe Bulearcã mi-a precizat mai tȃrziu cã el l-a ȋnlocuit pe Pavelescu, refuzat la export ca purtãtor de mustațã!).  L-am auzit pe B.B dupã vizitã cã e pregãtit sã nu se mai spele pe mȃini o sãptãmȃnã.

*

Ȋn timpul vizitei l-am zãrit pe Constantin Ivan, inginerul șef, cel care avea sã ajungã director la ECMA ȋn “democrație”. Se cocoțase pe batiul unei mașini speciale, Alzmetall, abia pusã ȋn funcțiune de echipa de nemți, avea nelãmuriri cum funcționeazã comanda numericã și tot apãsa niște butoane rasfoind cartea tehnicã. M-am desprins din locul de la marginea culuarului unde stãteam sã-l anunț cã deja a intrat delegația ȋn Cutie. Nu s-a sinchisit, a dat din mȃnã a lehamite și a continuat sã analizeze problema.

Ȋndatã s-au alertat doi securiști cu ochii țintã la mișcãrile inginerului. Trecea SOARELE cu tovarãșa. Lumea aplauda furtunos, iar inginerul Ivan, cu spatele,  nu și-a dat jos de pe batiul alzmetalului picioarele...

M-am ȋntors la dȃnsul dupã ce trecuse delegația. Aveam o relație de simpatie reciprocã, eu mai mult de respect și dȃnsul, mai mult de condescendențã. Rangul deh!.

– Ați jucat periculos azi, neȋnțelept, sfidȃnd nația, putea sã iasã scandal!

– Ai, mã Ione, cã tu esti bãiat deștept!... Aratã-mi mai bine mãsurãtorile de la Alzmetall!

Cȃnd era director la ECMA la un moment dat mi-am luat inima ȋn dinți și i-am bãtut la ușã. Mai intrasem ȋn biroul acela mare, dar niciodatã ȋn interes personal.

– Mãi Ionescule, ia zi ce statisticã specialã ȋmi aduci de la cutie? (Mai fãceam rapoarte din cȃnd ȋn cȃnd…)

– Domnule director, știți, și cu un ton de vinovãție, eu scriu poezie și vreau o sponsorizare legalã pentru editura care-mi va tipãri o carte. Se poate dacã doriți!…

M-a privit lung, puțin neȋncrezãtor…

– Ai un manuscris? L-a luat, s-a uitat la titlu (Pasãrea ceții) și i-a dat drumul ȋn geantã

– M-ai bãgat ȋn ceațã, ȋntr-o ceațã deasã. E o documentație interesantã, o iau s-o studiez. Știi, am scris și eu poezie cȃnd eram la liceu, vreau sã vãd dacã pasãrea ta are miez. Vii mȃine sã-ți dau rãspunsul. A doua zi pe birou hȃrtiile erau deja semnate.

– Ai grijã Ioane sã nu le amesteci! Sã faci la pinioane poezie din statisticã, și statisticã din poezie, ȋn lumea artisticã! Ar fi o eroare stilisticã! 
Fãcuse risipã de cuvinte. Vorbea puțin. I se zicea Mutul.

Respect!