duminică, 8 martie 2015

Direcţia 9 la Club 99

          Dacǎ am fi fost soldaţi în dupǎ-amiaza de ieri la Club 99, în onoarea Mariei Gheorghiu  ca altǎdatǎ într-o altǎ viaţǎ în onoarea reginei Maria, armata românǎ – ar fi trebuit sǎ salutǎm momentul plin de har și emoţie cu puștile înfipte în pǎmânt. Nu eram decât poeţi, și, tǎcuţi, am încercat sǎ ne ridicǎm la înǎlţimea tensionatǎ a unei voci care urca muntele ca un Sisif. Nu numai de excepţie, dar mai ales de un omenesc aparte, Maria, ieri! Repet, într-o stare de graţie.
          Când i se pǎrea cǎ glasul nu atinge perfecţiunea, se oprea, nu privea în jos la prǎpastie, se sprijinea pe o piatrǎ și o lua din nou de la-nceput urcând, cu credinţa cǎ sala aceea prietenoasǎ o va susţine sǎ ajungǎ în vârf. Ne-a dǎruit ceva special din încǎperea ei de suflet, din odaia bunǎ.
          Convenisem încǎ de la început cu Adrian Suciu cǎ suntem liberi sǎ ne spunem prin poezie și muzicǎ totul despre dragoste și nimic despre moarte. N-am reușit întru totul, glasul Mariei a stârnit pulberea în vânt. Nu se putea altfel când în periplu ne-am amintit de Balcicul Reginei Maria, de Basarabia și Bucovina, de Maria Mangop și ne-a trecut prin oase un strop din cealaltǎ Marie Tǎnase.
          Și poezia a fost la înǎlţime începând cu Vali Orţan și Glonţul predestinat. El e încǎ tânǎr. I-am rǎsfoit cartea și bucuros parcǎ m-am retrǎit în alint, când scriam Glonţul meu de argint.
          Apoi, Corneliu Antoniu, Anca Mizumschi, Lucian Vasilescu și mereu Adrian Suciu. Poeţi! La sfârșit am citit și eu dintr-o margine, provincial neavenit, poemul acela uitat care seamǎnǎ cu mine ca destin. Rǎtǎcit pe undeva, nu a intrat în ultima carte, Norduri, cu toate cǎ era una dintre chei. Poemul uitat pe care l-am scris de mânǎ pe coperta trei. (M-a ajutat tirajul…)
          Am plecat mulţumit, încântat de sǎrbǎtoarea de la Poezia 9 și de întâlnirea cu Ioana Burghel cǎreia îi promisesem o carte. Aproape de ușǎ m-a oprit Orţan și mi-a dat Glonţul predestinat .
          – Știţi, eu vǎ zic chirurgul, așa v-am scris…!
          – Slavǎ Domnului cǎ nu-mi zici și tu ca Sibiceanu, Guștere!

          Afarǎ sosise deja amurgul…

Nu am avut Nikonul la mine si am furat cateva poze de la Lucia Tarase




4 comentarii:

  1. Adrian Suciu Mulțumim, Ion Toma Ionescu! Cu amendamentul că tu, pentru noi, nu ești niciodată un ”provincial neavenit”.
    acum 17 minute · Nu-mi mai place · 1

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucian Vasilescu Îmbrățișare, Ion Toma Ionescu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Maria Gheorghiu
    Chiar acum ·
    Inima mea, cu reverenta : Multumesc, Ion Toma Ionescu !

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase